Indicarea sursei de informare (Bibliografia)

INDICAREA SURSEI DE INFORMARE

In orice lucrare ştinţifica este obligatoriu să indicăm sursa de informare. În domeniul geografiei cea mai folosită metoda este metoda Harvard.

Conform acestei metode, indicarea sursei de informare are loc:

  1. În interiorul textului sub formă de trimitere bibliografică.
  2. La finalul textului sub forma listei bibliografice.
  1. a.      TRIMITEREA BIBLIOGRAFICA – reguli teoretice

Se foloseşte:

a.1.  Atunci când în lucrare vorbim despre un anumit autor şi contribuţia lui in respectivul domeniu de studiu. În text va apărea scris sub forma:

– Numele de familie al autorului (anul de apariţiei a lucrării)

Ex.: Grigorescu (1965) a realizat o cartografiere a tuturor categoriilor de clădiri din oraşul Bucureşti.

a.2. Atunci când în lucrare preluăm o idee, o informaţie din altă lucrare ca bază de lucru, iar aceasta se gaseşte in mod concret la o anumita pagină. În text se scrie sub forma:

– Numele de familie al autorului (anul apariţiei: pagina)

Ex.: După calculele lui Giurgescu (1965: 56) în anul 1960 în Bucureşti existau 10.349 de clădiri si 2.390 străzi.

a.3. Atunci când preluăm ca atare un text dintr-o altă lucrare, se scrie in text: 

– Numele de familie al autorului (anul apariţiei lucrării: pagina), iar textul preluat îl punem în ghilimele.

Ex1.: „În urma cartografierii pe teren s-au înregistrat 10.349 de clădiri si un număr de 2.390 de străzi” (Giurgescu, 1965: 56).

sau

Ex2. Giurgescu (1965: 56) afirmă că „în urma cartografierii pe teren s-au înregistrat 10.349 de clădiri si un număr de 2.390 de străzi”

Dacă avem maxim două rânduri vom scrie in acelaşi paragraf textul citat, iar dacă depăseşte 2 rânduri, facem un paragraf separat cu acest text , scris cu un font mai mic si mai spre dreapta cu un Tab.

Ex3. Giurgescu (1965: 56) afirmă că:

,,There were different actions in the industrialisation process of the new socialist countries. In eastern Germany, policies of urban and economic planning and development were oriented to support the industrialization of formerly rural zone, rather than the modernization of old industrialized regions’’.

Detalii tehnice:
  1. Dacă o lucrare are doi autori se trec ambele nume

Ex: Ionescu, Popescu (2003)

  1.  Dacă are peste 2 autori, la trimiterea bibliografică vom scrie doar primul autor şi „et al.”

Ex: Ionescu et al. (2004)

  1. Este posibil ca un singur autor să publice mai multe lucrări în acelaşi an, atunci trecem pe lângă an si litera a, b, c, etc in funcţie de câte lucrări sunt publicate in acelaşi an:

Ex: Numele (1956a)

  1. În cazul în care avem lucrări apărute in ani diferiţi, îi scriem în ordine cronologică:

Ex: Nume (1695, 1974, 1985)

Nu se recomandă utilizare de semne în subsolul paginii cu excepţia trimiterilor bibliografice adnotate (cele care au un mic comentariu făcut de voi şi pe care nu o puteţi încadra în textul de sus)

Este OBLIGATORIU ca toate lucrările semnalate în text prin trimitere bibliografică să se regăsească în lista bibliografică de la finalul lucrării.
  1. b.      LISTA BIBLIOGRAFICĂ reguli teoretice

Conform metodei Harvard lucrările din lista bibliografică se scriu în următorul mod:

b.1. Articolele publicate în revistele de ştiintifice:

– Numele iniţiala prenumelui. an. titlul articolului (scris normal), titulul revistei scris cu italic, volumul şi numărul scris direct în cifre cu bold şi despărţite prin punct : pagina unde începe şi unde se termină articolul despărţite prin cratimă.

Ex: Dumbrăveanu D. 2009. Place Branding:  A Challenging Process for Romania, Human Geographies – Journal of Studies and Research in Human Geography, 3.2: 39-48.

b.2. Pentru o carte:

–  Numele iniţiala prenumelui, titlul cărţii scris cu italic. editura*, oraşul de apariţie.

*cuvântu editura poate lipsii în cazul editurii străine sau dacă aceasta nu apare.

Vom trece direct denumirea acesteia: de ex. Elsevier NU Editura Elsevier.

Ex: Cândea M., Simon T., Cimpoeru I., Simion G. 2004. Zone defavorizate în România, Editura Universitară, Bucureşti.

b.3. Capitol dintr-o carte cu editor sau coordonator:

– Numele autorului capitolului iniţiala prenumelui. anul de apariţie al cărţii. titlul capitolului, prepoziţia în (scris cu italic) numele editorului iniţiala prenumelui. (editor), titulul carţii scris cu italic, editura, localitatea, pagina unde începe şi se termină articolul despărţite prin cratimă.

Ex: Taubmann W. 2000. Urban Poverty in Germany, în Ianoş I., Pauman D., Racine J.B. (editori), Integrated Urban Sistems, Editura Tehnică, Bucureşti,  235-268.

b.4. Documente de pe internet

– Numele iniţiala prenumelui. anul de apariţie (cel menţionat pe site, dacă nu este scris, anul curent). titlul documentului. Online: link-ul documentului luat cu copy – paste din browser, data accesării: 2 martie 2012.

Ex: Pârlog N. 2012. Ploile acide: moartea care vine din cer. Online: http://www.descopera.ro/stiinta/9352608-ploile-acide-moartea-care-vine-din-cer, data accesării: 2 martie 2012.

Detalii tehnice: 

  1. În lista bibliografică sunt trecute toate categoriile de lucrări la un loc, ordonarea lor se face alfabetic după numele autorului.
  2. În cazurile extreme în care o lucrare nu are autori, scriem Anonim şi/sau dacă nu are an vom scrie n.d.
  3. Orice lucrare are autori fie oameni, fie instituţii, în cazul insituţiilor vom scrie numele acestora.
  4. Este interzisă folosirea de *** pentru lucrări cu foarte mulţi autori sau insituţională.
  5. Scrieţi titulul complet al cărţi fară prescurtări sau schimbări de titlu.

 Sursă: Lucrări practice, Geografia Umană a Românie, Simion G. Universitatea din Bucureşti.

You may also like...